14.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/1

(1)

Aplicarea anumitor acte ale Uniunii care reglementează libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne impune statelor membre să coopereze mai eficient și să facă schimb de informații între ele și cu Comisia. Deoarece mijloacele practice de realizare a acestor schimburi de informații adeseori nu sunt specificate în actele respective, este nevoie să se prevadă aranjamente practice corespunzătoare.

(2)

Sistemul de informare al pieței interne (IMI) este o aplicație software care poate fi accesată prin internet, dezvoltată de Comisie în cooperare cu statele membre, cu scopul de a sprijini statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor privind schimbul de informații prevăzute în actele Uniunii prin instituirea unui mecanism centralizat de comunicare destinat să faciliteze schimbul transfrontalier de informații și asistența reciprocă. În special, ΙΜΙ ajută autoritățile competente să își identifice omologii din alte state membre, să gestioneze schimbul de informații, inclusiv de date cu caracter personal, pe baza unor proceduri simple și uniforme, și să depășească barierele lingvistice, pe baza unor fluxuri de lucru predefinite și traduse în prealabil. Comisia ar trebui să furnizeze utilizatorilor IMI orice funcționalitate de traducere suplimentară existentă care corespunde nevoilor acestora, este compatibilă cu cerințele de securitate și de confidențialitate pentru schimbul de informații în cadrul IMI și poate fi oferită la un cost rezonabil, dacă este disponibilă.

(3)

Pentru a depăși barierele lingvistice, IMI ar trebui, în principiu, să fie disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii.

(4)

Scopul IMI ar trebui să fie îmbunătățirea modului de funcționare a pieței interne, prin furnizarea unui instrument eficace, ușor de utilizat, pentru punerea în aplicare a cooperării administrative dintre statele membre și dintre statele membre și Comisie, facilitând astfel aplicarea actelor Uniunii enumerate în anexa la prezentul regulament.

(5)

Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2011 intitulată „O mai bună guvernanță a pieței unice prin intensificarea cooperării administrative: o strategie pentru extinderea și dezvoltarea Sistemului de informare al pieței interne (Internal Market Information System – «IMI»)” prevede planuri pentru posibila extindere a IMI la alte acte ale Uniunii. Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică: Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” subliniază importanța IMI pentru întărirea cooperării dintre actorii implicați, inclusiv la nivel local, contribuind astfel la o mai bună guvernanță a pieței unice. Prin urmare, este necesară stabilirea unui cadru juridic solid pentru IMI și a unui set de norme comune pentru a se asigura că IMI funcționează eficient.

(6)

În cazul în care aplicarea unei dispoziții a unui act al Uniunii impune statelor membre să facă schimb de date cu caracter personal și prevede scopul acestei prelucrări, o asemenea dispoziție ar trebui considerată un temei juridic corespunzător pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 8 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. IMI ar trebui privit, în principal, ca un instrument utilizat pentru schimbul de informații, inclusiv de date cu caracter personal, care altfel ar avea loc prin intermediul altor mijloace, inclusiv poșta, faxul sau poșta electronică – pe baza unei obligații juridice impuse autorităților și organismelor statelor membre prin acte ale Uniunii. Datele cu caracter personal care fac obiectul schimbului prin intermediul IMI ar trebui culese, prelucrate și utilizate numai în scopuri care sunt conforme cu cele pentru care au fost culese inițial și ar trebui să facă obiectul tuturor garanțiilor relevante.

(7)

Pe baza principiului respectării vieții private din momentul conceperii, IMI a fost dezvoltat în conformitate cu cerințele legislației privind protecția datelor și a permis protecția datelor încă de la introducerea sa, în special datorită restricțiilor impuse cu privire la accesul la datele cu caracter personal care fac obiectul schimbului în cadrul IMI. Prin urmare, IMI oferă un nivel considerabil mai ridicat de protecție și de securitate comparativ cu alte metode de schimb de informații, cum ar fi poșta, telefonul, faxul sau poșta electronică.

(8)

Cooperarea administrativă prin mijloace electronice între statele membre și între statele membre și Comisie ar trebui să fie conformă cu normele privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3) și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (4). Definițiile utilizate în Directiva 95/46/CE și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 ar trebui să se aplice, de asemenea, în sensul prezentului regulament.

(9)

Comisia furnizează și gestionează software-ul și infrastructura IT pentru IMI, asigură securitatea IMI, gestionează rețeaua coordonatorilor naționali IMI și este implicată în formarea utilizatorilor IMI și în acordarea de asistență tehnică acestora. În acest scop, Comisia ar trebui să aibă acces numai la acele date cu caracter personal care sunt strict necesare pentru a duce la îndeplinire sarcinile conform responsabilităților stabilite în prezentul regulament, precum înregistrarea coordonatorilor naționali IMI. Comisia ar trebui, de asemenea, să aibă acces la datele cu caracter personal în momentul în care extrage, la solicitarea altui actor IMI, astfel de date care au fost blocate în IMI și la care persoana vizată a solicitat acces. Comisia nu ar trebui să aibă acces la datele cu caracter personal care fac obiectul schimbului ca parte a cooperării administrative din cadrul IMI, cu excepția cazului în care un act al Uniunii prevede un rol pentru Comisie într-o asemenea cooperare.

(10)

Pentru a asigura transparența, în special pentru persoanele vizate, dispozițiile actelor Uniunii pentru care urmează să fie utilizat IMI ar trebui enumerate în anexa la prezentul regulament.

(11)

IMI poate fi extins în viitor la noi domenii, în care poate contribui la asigurarea punerii în aplicare efective a unui act al Uniunii în mod eficient din punct de vedere al costurilor, facil din punctul de vedere al utilizatorilor, ținând seama de fezabilitatea tehnică și de impactul general asupra IMI. Comisia ar trebui să efectueze testele necesare pentru a evalua capacitatea tehnică a IMI în vederea oricărei extinderi preconizate. Deciziile de a extinde IMI la noi acte ale Uniunii ar trebui să fie luate prin procedura legislativă ordinară.

(12)

Proiectele-pilot reprezintă un instrument util pentru a testa dacă extinderea IMI este justificată și pentru a adapta funcționalitatea tehnică și aranjamente procedurale la cerințele utilizatorilor IMI înainte de a fi luată o decizie privind extinderea IMI. Statele membre ar trebui să fie implicate pe deplin în luarea deciziilor privind actele Uniunii care ar trebui să facă obiectul unui proiect-pilot și privind modalitățile respectivului proiect-pilot, pentru a se asigura că proiectul-pilot reflectă nevoile utilizatorilor IMI și că dispozițiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal sunt respectate pe deplin. Astfel de modalități ar trebui să fie definite separat pentru fiecare proiect-pilot.

(13)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice decizia statelor membre și a Comisiei de a utiliza sistemul IMI pentru schimbul de informații care nu implică prelucrarea datelor cu caracter personal.

(14)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme pentru utilizarea IMI în scopul cooperării administrative, care poate cuprinde, între altele, schimburi de informații bilaterale, proceduri de notificare, mecanisme de alertă, acorduri de asistență reciprocă și rezolvarea problemelor.

(15)

Dreptul statelor membre de a decide căror autorități naționale le revin obligațiile care decurg din prezentul regulament ar trebui să rămână neafectat de prezentul regulament. Statele membre ar trebui să fie în măsură să adapteze funcțiile și responsabilitățile legate de IMI la structurile lor administrative interne, precum și să pună în aplicare nevoile unui anumit flux de lucru IMI. Statele membre ar trebui să fie în măsură să desemneze coordonatori IMI suplimentari pentru a îndeplini sarcinile coordonatorilor naționali IMI, singuri sau împreună cu alții, pentru un anumit domeniu al pieței interne, un anumit sector administrativ, o anumită regiune geografică sau conform unui alt criteriu. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la coordonatorii IMI pe care i-au desemnat, dar nu ar trebui să aibă obligația de a indica coordonatori IMI suplimentari în IMI, dacă acest fapt nu este necesar pentru buna sa funcționare.

(16)

Pentru a realiza o cooperare administrativă eficientă prin intermediul IMI, statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că propriii actori IMI dispun de resursele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile în conformitate cu prezentul regulament.

(17)

Deși IMI este, în esență, un instrument de comunicare destinat cooperării administrative între autoritățile competente, care nu este deschis publicului larg, s-ar putea dovedi necesară dezvoltarea unor mijloace tehnice care să permită actorilor externi precum cetățenii, întreprinderile și organizațiile să interacționeze cu autoritățile competente pentru a furniza informații sau pentru a extrage date sau pentru a-și exercita drepturile în calitate de persoane vizate. Astfel de mijloace tehnice ar trebui să includă garanții adecvate de protecție a datelor. Pentru a asigura un nivel înalt de securitate, orice astfel de interfață publică ar trebui construită astfel încât să fie pe deplin separată din punct de vedere tehnic de IMI, la care ar trebui să aibă acces numai utilizatorii IMI.

(18)

Utilizarea IMI ca suport tehnic pentru rețeaua SOLVIT nu ar trebui să aducă atingere caracterului informal al procedurii SOLVIT, care se bazează pe un angajament voluntar al statelor membre, în conformitate cu Recomandarea Comisiei din 7 decembrie 2001 referitoare la principiile de utilizare a „SOLVIT” – rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (5) („Recomandarea SOLVIT”). Pentru ca funcționarea rețelei SOLVIT să continue pe baza condițiilor de lucru existente, una sau mai multe sarcini ale coordonatorului național IMI pot fi încredințate centrelor SOLVIT în contextul propriei lor activități, astfel încât acestea să poată funcționa independent față de coordonatorul național IMI. Prelucrarea datelor cu caracter personal și a informațiilor confidențiale, ca parte a procedurilor SOLVIT, ar trebui să beneficieze de toate garanțiile prevăzute în prezentul regulament, fără a aduce atingere caracterului neobligatoriu al Recomandării SOLVIT.

(19)

În timp ce IMI include o interfață prin internet pentru utilizatorii săi, în anumite cazuri și la cererea statului membru vizat, ar putea fi oportună analizarea unor soluții tehnice pentru transferul direct al datelor din sistemele naționale în IMI, acolo unde astfel de sisteme naționale au fost deja dezvoltate, în special pentru procedurile de notificare. Punerea în aplicare a unor astfel de soluții tehnice ar trebui să depindă de rezultatul unei evaluări a fezabilității, costurilor și beneficiilor așteptate ale acestora. Soluțiile respective ar trebui să nu aducă atingere structurilor existente și ordinii competențelor la nivel național.

(20)

În cazul în care și-au îndeplinit obligația de notificare, în temeiul articolului 15 alineatul (7) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (6), prin utilizarea procedurii în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (7), statele membre nu ar trebui să aibă și obligația de a face aceeași notificare prin intermediul IMI.

(21)

Schimbul de informații prin intermediul sistemului IMI decurge din obligația juridică a autorităților statelor membre de a oferi asistență reciprocă. Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne, informațiile primite de o autoritate competentă prin intermediul IMI din partea unui alt stat membru nu ar trebui să fie private de valoarea lor probatorie în cadrul procedurilor administrative exclusiv pe motiv că provin dintr-un alt stat membru sau că au fost primite prin mijloace electronice și ar trebui tratate de respectiva autoritate competentă în același mod în care tratează documentele similare provenind din propriul stat membru.

(22)

Pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a datelor, trebuie stabilite perioade maxime de păstrare a datelor cu caracter personal în IMI. Cu toate acestea, perioadele respective ar trebui să fie bine echilibrate, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea ca IMI să funcționeze în mod adecvat, precum și de dreptul persoanelor vizate de a-și exercita pe deplin drepturile, de exemplu prin obținerea de dovezi referitoare la faptul că a avut loc un schimb de informații, în scopul de a contesta o decizie. În special, perioadele de păstrare nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament.

(23)

Ar trebui să existe posibilitatea de a prelucra numele și datele de contact ale utilizatorilor IMI în scopuri compatibile cu obiectivele prezentului regulament, inclusiv monitorizarea utilizării sistemului de către coordonatorii IMI și Comisie, comunicarea, formarea și inițiativele de sensibilizare, precum și colectarea informațiilor privind cooperarea administrativă sau asistența reciprocă în cadrul pieței interne.

(24)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze și să urmărească asigurarea punerii în aplicare a prezentului regulament, printre altele prin păstrarea legăturii cu autoritățile naționale pentru protecția datelor, inclusiv a dispozițiilor relevante privind securitatea datelor.

(25)

Pentru a asigura monitorizarea eficace a funcționării IMI și a punerii în aplicare a prezentului regulament, precum și raportarea cu privire la acestea, statele membre ar trebui să pună la dispoziția Comisiei informațiile relevante.

(26)

Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal în IMI și la faptul că au drept de acces la datele care le privesc și dreptul de a solicita ca datele inexacte să fie corectate, iar cele prelucrate ilegal să fie șterse, în conformitate cu prezentul regulament și cu legislația națională de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE.

(27)

Pentru a permite autorităților competente din statele membre să pună în aplicare dispozițiile juridice pentru cooperarea administrativă și să realizeze schimburi de informații prin intermediul IMI într-un mod eficient, ar putea fi necesară stabilirea unor aranjamente practice pentru un astfel de schimb. Aranjamentele respective ar trebui să fie adoptate de Comisie sub forma unui act de punere în aplicare separat pentru fiecare act al Uniunii enumerat în anexă sau pentru fiecare tip de procedură de cooperare administrativă și ar trebui să reglementeze funcționalitatea tehnică esențială și aranjamente procedurale necesare pentru punerea în aplicare a procedurilor relevante de cooperare administrativă prin IMI. Comisia ar trebui să asigure întreținerea și dezvoltarea software-ului și a infrastructurii TI pentru IMI.

(28)

Pentru a asigura suficientă transparență pentru persoanele vizate, fluxurile de lucru predefinite, seturile de întrebări și răspunsuri, formularele și alte aranjamente referitoare la procedurile de cooperare administrativă în IMI ar trebui să fie făcute publice.

(29)

În cazul în care statele membre aplică, în conformitate cu articolul 13 din Directiva 95/46/CE, orice fel de limitări ale drepturilor persoanelor vizate sau excepții de la acestea, informațiile cu privire la astfel de limitări sau excepții ar trebui să fie făcute publice, pentru a asigura deplina transparență pentru persoanele vizate. Astfel de excepții sau limitări ar trebui să fie necesare și proporționale în raport cu obiectivul vizat și să facă obiectul unor garanții adecvate.

(30)

În cazul în care între Uniune și țări terțe se încheie acorduri internaționale care reglementează, de asemenea, aplicarea dispozițiilor actelor Uniunii care figurează în anexa la prezentul regulament, ar trebui să fie posibilă includerea omologilor actorilor IMI din astfel de țări terțe în procedurile de cooperare administrativă realizate prin IMI, cu condiția să se fi stabilit că respectiva țară terță oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

(31)

Ar trebui să se abroge Decizia 2008/49/CE a Comisiei din 12 decembrie 2007 privind punerea în aplicare a Sistemului de informare al pieței interne (IMI) în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal (8). Decizia 2009/739/CE a Comisiei din 2 octombrie 2009 de stabilire a unor modalități practice pentru schimbul de informații prin mijloace electronice între statele membre în temeiul capitolului VI din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne (9) ar trebui să se aplice în continuare în ceea ce privește chestiunile referitoare la schimbul de informații în temeiul Directivei 2006/123/CE.

(32)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (10).

(33)

Rezultatele statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă a prezentului regulament ar trebui monitorizate în cadrul raportului anual privind funcționarea IMI, pe baza datelor statistice din IMI și a oricăror alte date relevante. Rezultatele statelor membre ar trebui evaluate, între altele, pe baza timpilor medii de răspuns, în scopul asigurării unor răspunsuri rapide și de bună calitate.

(34)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea normelor pentru utilizarea IMI pentru cooperare administrativă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(35)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 22 noiembrie 2011 (11),

(a)

„IMI” înseamnă instrumentul electronic furnizat de Comisie pentru a facilita cooperarea administrativă dintre autoritățile competente ale statelor membre și dintre autoritățile competente ale statelor membre și Comisie;

(b)

„cooperare administrativă” înseamnă activitatea în colaborare a autorităților competente ale statelor membre sau a autorităților competente ale statelor membre și a Comisiei, prin schimbul și prelucrarea de informații, inclusiv prin notificări și alerte, sau prin furnizarea de asistență reciprocă, inclusiv pentru rezolvarea problemelor, în scopul unei mai bune aplicări a dreptului Uniunii;

(c)

„domeniu al pieței interne” înseamnă un domeniu legislativ sau funcțional al pieței interne, în sensul articolului 26 alineatul (2) din TFUE, în care este utilizat IMI, în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament;

(d)

„procedură de cooperare administrativă” înseamnă un flux de lucru predefinit prevăzut în IMI, care permite actorilor IMI să comunice și să interacționeze în mod structurat;

(e)

„coordonator IMI” înseamnă un organism desemnat de un stat membru pentru a îndeplini sarcinile de sprijin necesare pentru funcționarea eficientă a IMI în conformitate cu prezentul regulament;

(f)

„autoritate competentă” înseamnă orice organism instituit la nivel național, regional sau local și înregistrat în IMI, cu responsabilități specifice referitoare la aplicarea dreptului intern sau a actelor Uniunii enumerate în anexă în unul sau mai multe domenii ale pieței interne;

(g)

„actori IMI” înseamnă autoritățile competente, coordonatorii IMI și Comisia;

(h)

„utilizator IMI” înseamnă o persoană fizică ce își desfășoară activitatea sub autoritatea unui actor IMI și este înregistrată în sistemul IMI în numele respectivului actor IMI;

(i)

„actori externi” înseamnă persoanele fizice sau juridice, altele decât utilizatorii IMI, care pot interacționa cu IMI numai prin mijloace tehnice separate și în conformitate cu un anumit flux de lucru predefinit, prevăzut în acest scop;

(j)

„blocare” înseamnă aplicarea mijloacelor tehnice prin care datele cu caracter personal devin inaccesibile utilizatorilor IMI prin intermediul interfeței normale a IMI;

(k)

„închidere oficială” înseamnă aplicarea posibilității tehnice oferite de IMI pentru a închide o procedură de cooperare administrativă.

(a)

înregistrarea sau validarea înregistrării coordonatorilor IMI și a autorităților competente;

(b)

îndeplinirea rolului de principal punct de contact pentru actorii IMI din statele membre în ceea ce privește aspectele legate de IMI, inclusiv furnizarea de informații privind aspectele referitoare la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu prezentul regulament;

(c)

îndeplinirea rolului de interlocutor al Comisiei în ceea ce privește aspectele legate de IMI, inclusiv furnizarea de informații privind aspectele referitoare la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu prezentul regulament;

(d)

furnizarea de cunoștințe, formare și sprijin, inclusiv asistență tehnică de bază actorilor IMI din statele membre;

(e)

asigurarea funcționării eficiente a IMI în măsura în care se află sub controlul său, inclusiv prin transmiterea de răspunsuri adecvate și prompte de către actorii IMI ai statelor membre la cererile de cooperare administrativă.

(a)

asigurarea securității, disponibilității, întreținerii și dezvoltării software-ului și a infrastructurii IT pentru IMI;

(b)

furnizarea unui sistem multilingv, inclusiv a funcționalităților de traducere existente, a activităților de formare în cooperare cu statele membre și a unui serviciu de asistență destinat statelor membre în utilizarea IMI;

(c)

înregistrarea coordonatorilor naționali IMI și acordarea accesului acestora la IMI;

(d)

executarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal în IMI, în cazurile prevăzute de prezentul regulament, în conformitate cu scopurile stabilite de actele aplicabile ale Uniunii enumerate în anexă;

(e)

monitorizarea aplicării prezentului regulament și prezentarea de rapoarte către Parlamentul European, Consiliu și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în conformitate cu articolul 25.

(a)

prevăzută de un act al Uniunii;

(b)

prevăzută într-un act de punere în aplicare dintre cele menționate la articolul 11 în vederea facilitării cooperării administrative între autoritățile competente din statele membre pentru aplicarea dispozițiilor actelor Uniunii care figurează în anexă; sau

(c)

necesară pentru transmiterea de cereri în vederea exercitării drepturilor lor de persoane vizate, în conformitate cu articolul 19.

(a)

informații referitoare la IMI în conformitate cu articolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, într-o formă clară și ușor de înțeles;

(b)

informații privind aspectele legate de protecția datelor în cadrul procedurilor de cooperare administrativă în IMI menționate la articolul 11 din prezentul regulament;

(c)

informații cu privire la excepții sau limitări ale drepturilor persoanelor vizate, menționate la articolul 20 din prezentul regulament;

(d)

tipurile de proceduri de cooperare administrativă, funcționalitățile esențiale ale IMI și categoriile de date care pot fi prelucrate în IMI;

(e)

o listă cuprinzătoare a tuturor actelor de punere în aplicare sau delegate referitoare la IMI, adoptate în temeiul prezentului regulament sau al altui act al Uniunii, și o versiune consolidată a anexei la prezentul regulament și a modificărilor ulterioare ale acesteia prin intermediul altor acte ale Uniunii.

(a)

nu este necesară nicio modificare substanțială a procedurilor de cooperare administrativă existente;

(b)

a fost transmisă autorității naționale de supraveghere o notificare privind utilizarea preconizată a IMI, în cazul în care dreptul intern o impune; și

(c)

nu are un impact negativ asupra funcționării eficiente a IMI pentru utilizatorii IMI.

(a)

informațiile sunt prelucrate în temeiul unei dispoziții a unui act al Uniunii care figurează în anexă și al unei dispoziții echivalente din dreptul țării terțe;

(b)

informațiile fac obiectul schimbului sau sunt puse la dispoziție în conformitate cu un acord internațional care prevede:

(c)

țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, inclusiv garanții corespunzătoare referitoare la faptul că datele prelucrate în IMI sunt folosite doar în scopul pentru care ele au făcut inițial obiectul schimbului, și Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE.

14.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/12

(1)

Obiectivul principal al standardizării îl constituie definirea unor specificații voluntare de ordin tehnic sau calitativ care să poată fi respectate de produsele, procesele de producție sau serviciile actuale sau viitoare. Standardizarea poate viza diferite aspecte, precum standardizarea diferitelor clase sau dimensiuni ale unui anumit produs sau specificațiile tehnice de pe piețele de produse sau servicii pentru care compatibilitatea și interoperabilitatea cu alte produse sau sisteme sunt esențiale.

(2)

Standardizarea europeană este organizată de către părțile interesate și în interesul acestora, pe baza reprezentării naționale [Comitetul European de Standardizare (CEN) și Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (Cenelec)] și a participării directe [Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI)], și are la bază principiile recunoscute de Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în domeniul standardizării, și anume principiile coerenței, transparenței, deschiderii, consensului, aplicării voluntare, independenței față de interese particulare și eficienței („principiile fundamentale”). În conformitate cu aceste principii fundamentale, este important ca toate părțile interesate relevante, inclusiv autoritățile publice și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), să fie implicate în mod adecvat în procesul de standardizare la nivel național și european. Organismele de standardizare naționale ar trebui să încurajeze și să faciliteze participarea părților interesate.

(3)

Standardizarea europeană contribuie, de asemenea, la sporirea competitivității întreprinderilor, facilitând în special libera circulație a bunurilor și serviciilor, interoperabilitatea rețelelor, mijloacele de comunicare, progresul tehnologic și inovarea. Standardizarea europeană consolidează competitivitatea la nivel mondial a industriei europene, în special atunci când este realizată în coordonare cu organismele de standardizare internaționale, și anume Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU). Standardele au efecte economice pozitive semnificative, de exemplu prin promovarea întrepătrunderii economice la nivelul pieței interne și încurajarea dezvoltării de produse noi și îmbunătățite sau piețe și condiții de furnizare îmbunătățite. Astfel, standardele pot genera, în mod normal, o creștere a concurenței și o scădere a costurilor de producție și de vânzare, ceea ce reprezintă un beneficiu pentru economie în ansamblu și pentru consumatori în particular. Standardele pot menține și ameliora calitatea, pot oferi informații și asigura interoperabilitatea și compatibilitatea, sporind astfel siguranța și valoarea pentru consumatori.

(4)

Standardele europene sunt adoptate de organizațiile de standardizare europene, respectiv CEN, Cenelec și ETSI.

(5)

Standardele europene au un rol deosebit de important în cadrul pieței interne, de exemplu, prin utilizarea standardelor armonizate în prezumția de conformitate a produselor care urmează a fi introduse pe piață cu cerințele esențiale aplicabile acelor produse prevăzute în legislația relevantă de armonizare a Uniunii. Aceste cerințe ar trebui definite în mod exact pentru a evita interpretarea greșită de către organismele de standardizare europene.

(6)

Standardizarea joacă un rol din ce în ce mai important în comerțul internațional și deschiderea piețelor. Uniunea Europeană ar trebui să urmărească promovarea cooperării dintre organizațiile de standardizare europene și organismele de standardizare internaționale. Uniunea ar trebui totodată să promoveze strategiile bilaterale cu țările terțe pentru coordonarea eforturilor de standardizare și promovarea standardelor europene, de exemplu, cu ocazia negocierii acordurilor sau prin intermediul detașării unor experți în domeniul standardizării în țările terțe. În plus, Uniunea ar trebui să încurajeze contactele dintre organizațiile de standardizare europene și forurile și consorțiile private, menținând în același timp întâietatea standardizării europene.

(7)

Standardizarea europeană este reglementată de un cadru juridic specific, constând în trei acte juridice diferite, și anume Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (3), Decizia nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind finanțarea standardizării europene (4) și Decizia Consiliului 87/95/CEE din 22 decembrie 1986 privind standardizarea din domeniul tehnologiei informației și telecomunicațiilor (5). Totuși, cadrul juridic actual nu mai este actualizat în funcție de evoluțiile standardizării europene din ultimele decenii. Prin urmare, cadrul juridic ar trebui să fie simplificat și adaptat pentru a cuprinde noi aspecte legate de standardizare, care să reflecte cele mai recente evoluții și viitoarele provocări ale standardizării europene. Acest aspect are legătură, în principal, cu dezvoltarea din ce în ce mai mare a standardelor pentru servicii și evoluția produselor standardizării, altele decât standardele oficiale.

(8)

Rezoluția Parlamentului European din 21 octombrie 2010 referitoare la viitorul standardizării europene (6) și raportul grupului de experți pentru revizuirea sistemului de standardizare european (EXPRESS) prezentat în februarie 2010 intitulat „Standardizare pentru o Europă competitivă și inovatoare: o viziune pentru 2020” au stabilit un set important de recomandări strategice referitoare la revizuirea sistemului de standardizare european.

(9)

Pentru a asigura eficacitatea standardelor și standardizării ca instrumente de politică ale Uniunii, este necesară existența unui sistem eficace și eficient de standardizare care să ofere o platformă flexibilă și transparentă pentru ajungerea la un consens între toți participanții și care să fie în același timp viabil din punct de vedere financiar.

(10)

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (7) stabilește dispozițiile generale care facilitează exercitarea libertății de stabilire pentru furnizorii de servicii și libera circulație a serviciilor, menținând, totodată, o înaltă calitate a serviciilor. Aceasta obligă statele membre să încurajeze, în cooperare cu Comisia, elaborarea de standarde europene voluntare, în scopul de a facilita compatibilitatea serviciilor furnizate în state membre diferite, transmiterea de informații beneficiarilor și calitatea furnizării de servicii. Cu toate acestea, Directiva 98/34/CE se aplică numai standardelor pentru produse, în timp ce standardele pentru servicii nu sunt acoperite în mod expres de aceasta. De asemenea, delimitarea între servicii și produse devine tot mai puțin relevantă în condițiile reale ale pieței interne. În practică, nu este întotdeauna posibil să se facă distincția clară între standarde pentru produse și standarde pentru servicii. Multe standarde pentru produse includ o componentă de serviciu, în timp ce standardele pentru servicii se referă, de asemenea, în mod frecvent, la produse. Astfel, este necesară adaptarea cadrului juridic actual la aceste circumstanțe noi, prin extinderea domeniului de aplicare al acestuia la standardele pentru servicii.

(11)

Ca și alte standarde, standardele privind serviciile sunt voluntare și ar trebui să fie dictate de către piață, în timp ce necesitățile operatorilor economici și ale părților interesate afectate în mod direct sau indirect de către respectivele standarde sunt prioritare și ar trebui să ia în considerare interesul public și să se bazeze pe principiile fundamentale, inclusiv pe consens. Aceste standarde ar trebui să vizeze în primul rând serviciile care au legătură cu produsele și procesele.

(12)

Cadrul juridic care permite Comisiei să solicite unuia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze un standard european sau documente de standardizare europeană pentru servicii ar trebui să fie aplicat cu respectarea deplină a repartizării competențelor între Uniune și statele membre, în conformitate cu tratatele. Această cerință vizează în special articolele 14, 151, 152, 153, 165, 166 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, potrivit cărora rămâne exclusiv de competența statelor membre să definească principiile fundamentale ale securității lor sociale, formării profesionale și sistemelor lor de sănătate și să elaboreze condițiile generale pentru gestionarea, finanțarea, organizarea și prestarea serviciilor furnizare în cadrul acestor sisteme, inclusiv – fără a aduce atingere articolului 168 alineatul (4) din TFUE și Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (8) – definirea cerințelor și standardelor de calitate și de siguranță aplicabile acestora. Printr-o astfel de solicitare, Comisia nu ar trebui să afecteze dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în aplicare contracte colective de muncă și de a desfășura acțiuni sindicale în conformitate cu legislațiile și practicile naționale care respectă legislația Uniunii.

(13)

Dreptul concurenței se aplică organizațiilor de standardizare europene, în măsura în care pot fi considerate a fi întreprinderi sau asociații de întreprinderi în sensul articolelor 101 și 102 din TFUE.

(14)

În cadrul Uniunii, standardele naționale se adoptă de către organisme de standardizare naționale, ceea ce ar putea conduce la existența unor standarde contradictorii și la impedimente de ordin tehnic în cadrul pieței interne. Prin urmare, se impune în ce privește piața internă și pentru eficacitatea standardizării în cadrul Uniunii să se confirme schimbul regulat de informații între organismele de standardizare naționale, organizațiile de standardizare europene și Comisie cu privire la activitățile lor actuale și viitoare în materie de standardizare, inclusiv cu privire la principiul de statu-quo aplicabil organismelor de standardizare naționale din cadrul organizațiilor de standardizare europene, care prevede retragerea standardelor naționale după publicarea unui nou standard european. Organismele de standardizare naționale și organizațiile de standardizare europene ar trebui, de asemenea, să respecte dispozițiile referitoare la schimbul de informații din anexa 3 la Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului (9).

(15)

Obligația statelor membre de a notifica organismele de standardizare naționale Comisiei nu ar trebui să necesite o legislație națională specifică în scopul recunoașterii acestor organisme.

(16)

Schimbul regulat de informații între organismele de standardizare naționale, organizațiile de standardizare europene și Comisie nu ar trebui să împiedice organismele de standardizare naționale să respecte alte obligații și angajamente, în special anexa 3 la Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului.

(17)

Reprezentarea intereselor sociale și a părților sociale interesate în activitățile de standardizare europeană se referă la activitățile organizațiilor și părților care reprezintă interese cu relevanță socială sporită, spre exemplu interese ecologice, interese ale consumatorilor sau interese ale angajaților. Cu toate acestea, reprezentarea intereselor sociale și a părților sociale interesate în activitățile de standardizare europeană se referă, în special la activitățile organizațiilor și părților care reprezintă drepturile fundamentale ale angajaților și lucrătorilor, de exemplu, uniunile sindicale.

(18)

Pentru a accelera procesul decizional, organismele de standardizare naționale și organizațiile de standardizare europene ar trebui să faciliteze accesibilitatea informațiilor cu privire la activitățile lor, prin promovarea utilizării tehnologiilor informației și comunicațiilor în sistemele lor de standardizare, de exemplu, prin punerea la dispoziția tuturor părților interesate relevante a unui mecanism de consultare online ușor de utilizat pentru prezentarea observațiilor la proiectele de standarde și prin organizarea de reuniuni virtuale ale comitetelor tehnice, inclusiv prin intermediul conferințelor pe internet sau al videoconferințelor.

(19)

Standardele pot contribui la susținerea politicii Uniunii în confruntarea cu provocările majore ale societății, precum schimbările climatice, utilizarea durabilă a resurselor, inovarea, îmbătrânirea populației, integrarea persoanelor cu dizabilități, protecția consumatorilor, siguranța lucrătorilor și condițiile de muncă ale lucrătorilor. Prin încurajarea elaborării de standarde europene sau internaționale pentru produse și tehnologii pe piețele în expansiune din respectivele domenii, Uniunea ar putea crea un avantaj competitiv pentru întreprinderile sale și ar putea facilita comerțul, în special pentru IMM-uri, care reprezintă o mare parte a întreprinderilor europene.

(20)

Standardele reprezintă instrumente importante pentru competitivitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, a căror participare la procesul de standardizare este importantă pentru progresul tehnologic din cadrul Uniunii. Este astfel necesar ca sistemul de standardizare să încurajeze IMM-urile să participe activ și să ofere soluții tehnologice inovatoare la eforturile de standardizare. Aceasta include îmbunătățirea participării lor la nivel național, nivel la care ele pot fi mai eficace datorită costurilor mai reduse și absenței barierelor lingvistice. Astfel, prezentul regulament ar trebui să amelioreze reprezentarea și participarea IMM-urilor în cadrul comitetelor tehnice naționale și europene și ar trebui să faciliteze accesul lor efectiv la standarde și sensibilizarea cu privire la acestea.

(21)

Standardele europene prezintă un interes vital pentru competitivitatea IMM-urilor care sunt oricum, în anumite cazuri, subreprezentate în cadrul activităților de standardizare europeană. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să încurajeze și să faciliteze o reprezentare și o participare corespunzătoare a IMM-urilor la procesul de standardizare europeană, printr-o entitate care să fie efectiv în contact cu IMM-urile și cu organizațiile care reprezintă IMM-urile la nivel național și care să le reprezinte în mod adecvat.

(22)

Standardele pot avea un impact semnificativ asupra societății, în special asupra siguranței și bunăstării cetățenilor, a eficienței rețelelor, a mediului, a siguranței lucrătorilor și a condițiilor de muncă ale lucrătorilor, a accesibilității și a altor domenii ale politicilor publice. Prin urmare, este necesar să se asigure consolidarea rolului părților interesate din cadrul societății în dezvoltarea standardelor, prin sprijinirea mai intensă a organizațiilor care reprezintă consumatorii, a celor de mediu și a celor care apără interesele societății.

(23)

Obligația organizațiilor de standardizare europene de a încuraja și facilita reprezentarea și participarea efectivă a tuturor părților interesate relevante nu implică drepturi de vot pentru aceste părți, cu excepția cazului în care aceste drepturi de vot sunt prevăzute de regulamentele interne ale organizațiilor de standardizare europene.

(24)

Sistemul de standardizare european ar trebui să țină seama în totalitate de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (10). Este astfel important ca organizațiile care reprezintă interesele consumatorilor să reprezinte și să includă, în suficientă măsură, interesele persoanelor cu dizabilități. În plus, participarea persoanelor cu dizabilități la procesul de standardizare ar trebui facilitat prin toate mijloacele disponibile.

(25)

Având în vedere importanța standardizării ca instrument de sprijinire a legislației și politicilor Uniunii și pentru a evita obiecțiile ex post la adresa standardelor armonizate și modificarea acestora, este important ca autoritățile publice să participe la standardizare în toate etapele elaborării acelor standarde în care ar putea fi implicate și în special în domeniile vizate de legislația de armonizare a Uniunii privind produsele.

(26)

Standardele ar trebui să ia în considerare impactul asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al produselor și serviciilor. Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei a elaborat instrumente importante și disponibile public pentru evaluarea acestui impact de-a lungul ciclului de viață. Astfel, prezentul regulament ar trebui să garanteze că JRC poate avea un rol activ în cadrul sistemului de standardizare european.

(27)

Viabilitatea cooperării între Comisie și sistemul european de standardizare depinde de planificarea atentă a viitoarelor cereri privind elaborarea de standarde. Această planificare ar putea fi îmbunătățită prin contribuția părților interesate, inclusiv a autorităților naționale de supraveghere a pieței, prin introducerea de mecanisme de colectare a opiniilor și prin facilitarea schimbului de informații între toate părțile interesate. Având în vedere că Directiva 98/34/CE prevede deja posibilitatea de a solicita organizațiilor de standardizare europene să elaboreze standarde europene, este adecvată o planificare îmbunătățită și mai transparentă, în cadrul unui program de lucru anual, care să conțină o imagine de ansamblu a tuturor solicitărilor de standarde pe care Comisia intenționează să le prezinte organizațiilor de standardizare europene. Este necesar să se asigure un nivel ridicat de cooperare între organizațiile de standardizare europene și organizațiile europene ale părților interesate care primesc finanțare din partea Uniunii în conformitate cu prezentul regulament și Comisie pentru stabilirea programului anual de lucru al Uniunii pentru standardizare și pentru pregătirea cererilor privind standardele pentru a analiza relevanța pentru piață a domeniului propus, obiectivele de politică stabilite de legiuitor și pentru a permite organizațiilor de standardizare europene să răspundă mai rapid la activitățile solicitate privind standardizarea.

(28)

Înainte de a prezenta comitetului institui prin prezentul regulament un aspect legat de cererile privind standarde europene sau documente de standardizare europeană, sau obiecții asupra unui standard armonizat, Comisia ar trebui să consulte experții din statele membre, de exemplu, prin implicarea comitetelor înființate prin actele legislative aplicabile ale Uniunii sau alte forme de consultare a experților de la nivel sectorial, în cazul în care nu există astfel de comitete.

(29)

Mai multe directive de armonizare a condițiilor de comercializare a produselor specifică faptul că Comisia poate solicita adoptarea de către organizațiile de standardizare europene a unor standarde armonizate pe baza cărora să se prezume conformitatea cu cerințele esențiale aplicabile. Cu toate acestea, multe dintre directivele respective conțin o mare varietate de dispoziții referitoare la obiecțiile asupra acestor standarde atunci când nu vizează sau nu vizează în întregime toate cerințele aplicabile. Dispoziții contradictorii, care conduc la lipsa de certitudine a operatorilor economici și a organizațiilor de standardizare europene sunt în special conținute în Directiva 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție (11), Directiva 93/15/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind armonizarea dispozițiilor referitoare la introducerea pe piață și controlul explozivilor de uz civil (12), Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (13), Directiva 94/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la ambarcațiunile de agrement (14), Directiva 95/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 1995 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare (15), Directiva 97/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune (16), Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare (17), Directiva 2007/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 privind introducerea pe piață a articolelor pirotehnice (18), Directiva 2009/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind instrumentele de cântărire neautomate (19), Directiva 2009/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 referitoare la recipientele simple sub presiune (20). Prin urmare, este necesar ca în prezentul regulament să se includă procedura uniformă prevăzută în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (21), să se elimine dispozițiile relevante din aceste directive și să se confere și Parlamentului European dreptul de a formula obiecții asupra unui standard armonizat în conformitate cu prezentul regulament.

(30)

Autoritățile publice ar trebui să valorifice întreaga gamă de specificații tehnice relevante în momentul achiziționării de hardware, software și servicii legate de tehnologia informației, de exemplu prin selectarea unor specificații tehnice care pot fi puse în aplicare de toți furnizorii interesați, ceea ce ar permite o concurență mai mare și riscuri reduse de blocare. Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (22), Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (23), Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității (24) și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (25), prevăd că specificațiile tehnice din cadrul procedurilor de achiziții publice ar trebui să fie formulate prin referire la standarde naționale care transpun standarde europene, omologări tehnice europene, specificații tehnice comune, standarde internaționale, alte sisteme tehnice de referință stabilite de organizațiile de standardizare europene sau – în lipsa acestora – standarde naționale, omologări naționale sau specificații tehnice naționale referitoare la proiectarea, calcularea și executarea lucrărilor și utilizarea produselor sau echivalentul acestora. Specificațiile tehnice TIC sunt însă de multe ori elaborate de alte organizații de standardizare și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de standarde și omologări prevăzute în Directivele 2004/17/CE, 2004/18/CE sau 2009/81/CE și în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002. Prin urmare, este necesar să se prevadă posibilitatea ca specificațiile tehnice pentru procedurile de achiziții publice să poată face referire la specificații tehnice TIC pentru a răspunde la progresul rapid din domeniul TIC, a facilita furnizarea de servicii transfrontaliere, a încuraja competiția și a promova interoperabilitatea și inovarea.

(31)

Specificațiile tehnice care nu sunt adoptate de organizațiile de standardizare europene nu au un statut echivalent standardelor europene. Unele specificații tehnice TIC nu sunt elaborate în conformitate cu principiile fundamentale. Astfel, prezentul regulament ar trebui să prevadă o procedură pentru identificarea specificațiilor tehnice TIC la care să se poată face trimitere în cadrul achizițiilor publice și care să implice o amplă consultare a unui spectru larg de părți interesate, inclusiv organizațiile de standardizare europene, întreprinderi și autorități publice. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă cerințe, sub forma unei liste de caracteristici, pentru astfel de specificații tehnice și procesele asociate de elaborare. Cerințele pentru identificarea specificațiilor tehnice TIC ar trebui să asigure respectarea obiectivelor de politică publică și a nevoilor societății și ar trebui să se bazeze pe principiile fundamentale.

(32)

În vederea favorizării inovării și a concurenței, identificarea unei anumite specificații tehnice nu ar trebui să împiedice identificarea unei specificații tehnice concurente în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Orice identificare ar trebui să depindă de îndeplinirea criteriilor și de condiția ca specificația tehnică să fi atins un nivel semnificativ de acceptare pe piață.

(33)

Specificațiile tehnice TIC identificate ar putea contribui la punerea în aplicare a Deciziei nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA) (26) care stabilește, pentru perioada 2010-2015, un program privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene și instituțiile și organismele Uniunii care să ofere soluții comune și partajate pentru facilitarea interoperabilității.

(34)

În domeniul TIC pot să apară situații în care este indicat să se încurajeze utilizarea sau să se solicite respectarea standardelor relevante la nivelul Uniunii pentru a se asigura interoperabilitatea pe piața internă și a se ameliora libertatea de alegere a utilizatorilor. În alte circumstanțe, se poate, de asemenea, întâmpla ca anumite standarde europene să nu mai corespundă nevoilor consumatorilor sau să frâneze dezvoltarea tehnologică. Din aceste motive, Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (27), permite Comisiei, atunci când este necesar, să ceară organizațiilor de standardizare europene să elaboreze standarde, să stabilească și să publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o listă de standarde sau specificații cu scopul de a încuraja utilizarea acestora sau de a impune punerea lor în aplicare, sau de a retrage standarde sau specificații din respectiva listă.

(35)

Prezentul regulament ar trebui să nu împiedice organizațiile de standardizare europene să continue să elaboreze standarde în domeniul TIC și să își intensifice cooperarea cu alte organisme care elaborează standarde, în special în domeniul TIC, în vederea asigurării coerenței și evitării fragmentării sau duplicării în cursul procesului de punere în aplicare a standardelor și specificațiilor.

(36)

Procedura pentru identificarea specificațiilor tehnice TIC prevăzută în prezentul regulament nu ar trebui să pună în pericol coerența sistemului de standardizare european. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă condițiile în care se poate considera că o specificație tehnică nu intră în conflict cu alte standarde europene.

(37)

Înainte de identificarea specificațiilor tehnice TIC care pot fi utilizate drept referințe în procedurile de achiziții publice, Forumul european multipartit, înființat prin Decizia Comisiei din 28 Noiembrie 2011 (28), ar trebui utilizat ca forum pentru consultarea părților interesate de la nivel național și european, a organizațiilor de standardizare europene și a statelor membre pentru a asigura legitimitatea procesului.

(38)

Decizia nr. 1673/2006/CE stabilește normele referitoare la contribuția Uniunii la finanțarea standardizării europene, pentru a se asigura dezvoltarea și revizuirea standardelor europene și a altor produse ale standardizării europene în așa fel încât să vină în sprijinul obiectivelor, legislației și politicilor Uniunii. În scopul simplificării administrative și bugetare, este adecvată încorporarea dispozițiilor acestei directive în prezentul regulament și utilizarea, ori de câte ori este posibil, a unor proceduri cât mai puțin împovărătoare.

(39)

Având în vedere sfera foarte amplă a implicării standardizării europene în sprijinul legislației și politicilor Uniunii și diferitele tipuri de activități de standardizare, este necesar să se prevadă diferite posibilități de finanțare. Aceasta vizează în special subvențiile fără cereri de oferte acordate organizațiilor de standardizare europene și organismelor de standardizare naționale în conformitate cu al doilea paragraf al articolului 110 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (29) și cu articolul 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002. De asemenea, aceleași dispoziții ar trebui să se aplice acelor organisme cărora, deși nu sunt recunoscute ca organizații de standardizare europene în prezentul regulament, li s-a acordat un mandat într-un act de bază și li s-a încredințat efectuarea activităților preliminare în sprijinul standardizării europene, în cooperare cu organizațiile de standardizare europene.

(40)

În măsura în care organizațiile de standardizare europene oferă sprijin permanent activităților la nivelul Uniunii, acestea ar trebui să dispună de secretariate centrale eficace și eficiente. Prin urmare, Comisiei ar trebui să i se permită să acorde subvenții acelor organizații care urmăresc un obiectiv de interes european general, fără să aplice, în cadrul subvențiilor de funcționare, principiul reducerii anuale prevăzut la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(41)

Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (30), Decizia nr. 1926/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune comunitară în domeniul politicii de protecție a consumatorilor (2007-2013) (31) și Regulamentul (CE) nr. 614/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 mai 2007 privind Instrumentul financiar pentru mediu (LIFE+) (32) prevăd deja posibilitatea acordării unui sprijin financiar organizațiilor europene care reprezintă IMM-urile, consumatorii și protecția mediului în cadrul standardizării, în timp ce organizațiilor europene care reprezintă interesele sociale în standardizare li se plătesc subvenții specifice. Finanțarea în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE, Deciziei nr. 1926/2006/CE și Regulamentului (CE) nr. 614/2007 se va încheia la 31 decembrie 2013. Este esențial, pentru dezvoltarea standardizării europene, să se continue promovarea și încurajarea participării active a organizațiilor europene care reprezintă IMM-urile, consumatorii, precum și interesele protecției mediului și cele sociale. Aceste organizații urmăresc un scop de interes general european și constituie, în virtutea mandatului specific care le-a fost acordat de către organizațiile naționale nonprofit, o rețea europeană care reprezintă organismele nonprofit active din statele membre și promovează principii și politici coerente cu obiectivele tratatelor. Din cauza contextului în care acestea operează și a obiectivelor lor statutare, organizațiile europene care reprezintă IMM-urile, consumatorii, precum și interesele de mediu și sociale în cadrul standardizării europene joacă un rol permanent esențial pentru obiectivele și politicile UE. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să continue să ofere subvenții organizațiilor menționate fără a aplica, în cazul subvențiilor de funcționare, principiul reducerii anuale prevăzut la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(42)

Finanțarea activităților de standardizare ar trebui, de asemenea, să poată cuprinde activitățile preliminare sau auxiliare în legătură cu elaborarea standardelor europene sau a documentelor de standardizare europeană pentru produse și pentru servicii. Această finanțare este necesară în special pentru activitățile care implică cercetarea, pregătirea documentelor preliminare pentru legislație, testele interlaboratoare și validarea sau evaluarea standardelor. Promovarea standardizării la nivel european și internațional ar trebui, de asemenea, să continue prin programe legate de asistența tehnică și cooperarea cu țări terțe. În vederea îmbunătățirii accesului pe piață și promovării competitivității întreprinderilor în Uniune, ar trebui să fie posibilă acordarea de subvenții altor organisme prin cereri de oferte sau, după caz, prin atribuirea de contracte.

(43)

Finanțarea de la bugetul Uniunii ar trebui să aibă ca scop elaborarea de standarde europene sau de documente de standardizare europeană pentru produse și pentru servicii, facilitarea utilizării acestora de către întreprinderi prin creșterea sprijinului pentru traducerea acestora în diferitele limbi oficiale ale Uniunii, pentru a permite IMM-urilor să beneficieze pe deplin de înțelegerea și aplicarea standardelor europene, consolidarea coeziunii sistemului european de standardizare și asigurarea accesului echitabil și transparent la standardele europene pentru toți actorii de pe piață pe întreg teritoriul Uniunii. Acest aspect este deosebit de important în cazurile în care utilizarea standardelor permite conformitatea cu legislația aplicabilă a Uniunii.

(44)

Pentru a asigura aplicarea eficientă a prezentului regulament ar trebui să existe posibilitatea de a utiliza expertiza necesară, în special în ceea ce privește auditarea și gestiunea financiară, precum și a resurselor de asistență administrativă care fac posibilă facilitarea punerii în aplicare și posibilitatea de a evalua, în mod regulat, relevanța activităților care beneficiază de finanțare de la bugetul Uniunii, pentru a se asigura utilitatea și impactul acestora.

(45)

De asemenea, ar trebui luate măsuri adecvate în vederea evitării fraudei și neregulilor și în vederea recuperării fondurilor plătite nejustificat în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (33) și (Euratom, CE) nr. 2185/96 din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (34) și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (35).

(46)

Pentru actualizarea listei organizațiilor de standardizare europene și pentru adaptarea criteriilor pentru organizațiile care reprezintă IMM-urile și părțile interesate din cadrul societății la evoluțiile ulterioare în ceea ce privește natura non-profit și reprezentativitatea acestora, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificarea anexelor la prezentul regulament ar trebui să fie acordată Comisiei. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor sale pregătitoare Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(47)

Comitetul înființat prin prezentul regulament ar trebui să asiste Comisia în toate problemele legate de punerea în aplicare a prezentului regulament, ținând seama de opiniile experților de la nivel sectorial.

(48)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să-i fie acordate competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (36).

(49)

Ar trebui să se aplice procedura consultativă pentru adoptarea actelor de punere în aplicare referitoare la obiecțiile asupra standardelor armonizate atunci când referințele la standardul armonizat în cauză nu au fost încă publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dat fiind că standardul relevant nu a condus încă la prezumția de conformitate cu cerințele esențiale stabilite în legislația de armonizare a Uniunii aplicabile.

(50)

Este indicat să se aplice procedura de examinare pentru fiecare solicitare de standardizare adresată organizațiilor de standardizare europene și pentru adoptarea actelor de punere în aplicare referitoare la obiecțiile asupra standardelor armonizate atunci când referințele la standardul armonizat în cauză au fost deja publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dat fiind că aceste decizii ar putea avea consecințe asupra prezumției de conformitate cu cerințele esențiale aplicabile.

(51)

Pentru a atinge principalele obiective ale prezentului regulament și a facilita rapiditatea procedurilor decizionale și reducerea perioadei totale de elaborare a standardelor, ar trebui să se utilizeze pe cât posibil măsurile procedurale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 182/2011, care permite președintelui comitetului relevant să stabilească un termen în care comitetul să își prezinte avizul, în funcție de urgența problemei. În plus, în situații justificate, avizul comitetului poate fi obținut printr-o procedură scrisă, iar tăcerea din partea membrului comitetului ar trebui considerată acord tacit.

(52)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, mai precis asigurarea eficienței și eficacității standardelor și standardizării ca instrumente de politică ale Uniunii, prin cooperare între organizațiile de standardizare europene, organismele de standardizare naționale, statele membre și Comisia, elaborarea de standarde europene și de documente de standardizare europeană pentru produse și pentru servicii, în sprijinul legislației și politicilor Uniunii, identificarea specificațiilor tehnice TIC care pot fi utilizate drept referințe, finanțarea standardizării europene și participarea părților interesate la standardizarea europeană nu pot fi realizate de statele membre în suficientă măsură și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(53)

Prin urmare, Directivele 89/686/CEE, 93/15/CEE, 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ar trebui să fie modificate în consecință.

(54)

Decizia nr. 1673/2006/CE și Decizia 87/95/CEE ar trebui să fie abrogate,

1.

„standard” înseamnă o specificație tehnică, adoptată de un organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, a cărei respectare nu este obligatorie și poate fi unul dintre următoarele:

2.

„document de standardizare europeană” înseamnă orice specificație tehnică alta decât un standard european, adoptată de o organizație de standardizare europeană pentru aplicare repetată sau continuă și a cărei respectare nu este obligatorie;

3.

„proiect de standard” înseamnă un document conținând specificațiile tehnice referitoare la un subiect dat, care este avut în vedere pentru adoptare în conformitate cu procedura de standardizare relevantă, textul fiind cel rezultat din lucrările pregătitoare și distribuit sale în vederea observațiilor sau examinării publice;

4.

„specificație tehnică” înseamnă un document în care sunt prevăzute cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, un proces, un serviciu sau un sistem și care stabilește unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

5.

„specificație tehnică TIC” înseamnă o specificație tehnică din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor;

6.

„produs” înseamnă orice produs fabricat industrial și orice produs agricol, inclusiv produsele de pescărie;

7.

„serviciu” înseamnă orice activitate economică independentă, prestată în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, astfel cum este definită la articolul 57 din TFUE;

8.

„organizație de standardizare europeană” înseamnă o organizație prevăzută în lista din anexa I;

9.

„organism de standardizare internațional” înseamnă Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU);

10.

„organism de standardizare național” înseamnă un organism notificat Comisiei de către un stat membru în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament.

(a)

obiectul;

(b)

stadiul procesului de elaborare a standardelor și a documentelor de standardizare europeană;

(c)

referințele oricăror standarde internaționale utilizate ca bază.

(a)

accesul la proiectele de standarde naționale în așa fel încât toate părțile relevante, în special cele stabilite în alte state membre să aibă posibilitatea de a prezenta observații;

(b)

posibilitatea altor organisme de standardizare naționale de a se implica pasiv sau activ, prin trimiterea unui observator, în activitățile planificate.

(a)

propunerea și acceptarea noilor teme de lucru;

(b)

discuțiile de ordin tehnic pe marginea propunerilor;

(c)

prezentarea observațiilor privind proiectele;

(d)

revizuirea standardelor europene sau a documentelor de standardizare europeană existente;

(e)

difuzarea de informații și sensibilizarea cu privire la standardele sau la documentele de standardizare europeană adoptate.

(a)

identificarea, în programele lor anuale de lucru, a proiectelor de standardizare care prezintă un interes deosebit pentru IMM-uri;

(b)

acordarea accesului la activitățile de standardizare, fără a obliga IMM-urile să devină membre ale unui organism de standardizare național;

(c)

asigurarea participării gratuite sau la tarife speciale la activitățile de standardizare;

(d)

asigurarea accesului gratuit la proiectele de standarde;

(e)

punerea la dispoziție cu titlu gratuit pe site-urile lor de internet a rezumatelor standardelor;

(f)

aplicarea unor tarife speciale pentru furnizarea de standarde sau furnizarea de pachete de standarde la un preț redus.

(a)

să publice, să nu publice sau să publice parțial referințele la standardul armonizat respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

(b)

să mențină sau să mențină parțial referințele la standardul armonizat respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau să le retragă din acesta.

(a)

a adopta programul de lucru anual al Uniunii referitor la activitatea de standardizare europeană menționat la articolul 8 alineatul (1);

(b)

a adopta solicitările de standardizare menționate la articolul 10;

(c)

a lua o decizie privind obiecțiile asupra standardelor armonizate, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1);

(d)

a lua o decizie privind identificarea specificațiilor tehnice TIC menționate la articolul 13;

(e)

a adopta actele delegate menționate la articolul 20.

(a)

elaborarea și revizuirea standardelor europene și a documentelor de standardizare europeană care sunt necesare și adecvate pentru a veni în sprijinul legislației și politicilor Uniunii;

(b)

verificarea calității și conformității standardelor europene sau a documentelor de standardizare europeană cu legislația și politicile Uniunii;

(c)

efectuarea lucrărilor preliminare sau auxiliare în legătură cu standardizarea europeană, inclusiv studiile, activitățile de cooperare, inclusiv de cooperare internațională, seminarele, evaluările, analizele comparative, activitățile de cercetare, lucrările de laborator, testele inter-laboratoare, activitatea de evaluare a conformității și măsurile luate pentru a asigura diminuarea perioadelor necesare pentru elaborarea și revizuirea standardelor europene sau a documentelor de standardizare europeană, fără a aduce atingere principiilor fundamentale, în special în ceea ce privește deschiderea, calitatea, transparența și consensul în rândul tuturor părților interesate;

(d)

activitățile secretariatelor centrale ale organizațiilor de standardizare europene, inclusiv elaborarea politicilor, coordonarea activităților de standardizare, prelucrarea activităților tehnice și furnizarea de informații părților interesate;

(e)

traducerea standardelor europene sau a documentelor de standardizare europeană utilizate în sprijinul legislației și politicilor Uniunii în limbile oficiale ale Uniunii altele decât limbile de lucru ale organizațiilor de standardizare europene sau, în cazurile justificate în mod corespunzător, în alte limbi decât limbile oficiale ale Uniunii;

(f)

elaborarea de documente informative pentru a explica, interpreta și simplifica standardele europene sau documentele de standardizare europeană, inclusiv elaborarea de ghiduri pentru utilizatori, rezumate ale standardelor, informații privind bunele practici și acțiuni pentru creșterea gradului de conștientizare, precum și de strategii și programe de formare;

(g)

activitățile care au ca scop derularea de programe de asistență tehnică și cooperare cu țări terțe, precum și promovarea și consolidarea sistemului de standardizare europeană și a standardelor europene și a documentelor de standardizare europeană în rândul părților interesate din Uniune și de la nivel internațional.

(a)

organismelor de standardizare naționale pentru activitățile de standardizare menționate la alineatul (1), pe care le întreprind în comun cu organizațiile de standardizare europene;

(b)

altor organisme cărora li s-a încredințat sarcina de a contribui la activitățile menționate la alineatul (1) litera (a) sau desfășurarea activităților menționate la alineatul (1) literele (c) și (g), în cooperare cu organizațiile de standardizare europene.

(a)

funcționarea acestor organizații și a activităților pe care le desfășoară, legate de standardizarea europeană și internațională, inclusiv prelucrarea lucrărilor tehnice și furnizarea de informații membrilor și altor părți interesate;

(b)

furnizarea de expertiză juridică și tehnică, inclusiv de studii, în legătură cu evaluarea necesității și elaborarea standardelor europene și a documentelor de standardizare europeană și cu formarea experților;

(c)

participarea la lucrările tehnice în ceea ce privește elaborarea și revizuirea standardelor europene și a documentelor de standardizare europeană, care este necesară și adecvată în sprijinul legislației și politicilor Uniunii;

(d)

promovarea standardelor europene și a documentelor de standardizare europeană, precum și a informațiilor referitoare la standarde și utilizarea acestora în rândul părților interesate, inclusiv al IMM-urilor și consumatorilor.

(a)

subvenții fără cerere de oferte sau contracte în urma procedurilor de achiziții publice, următoarelor entități:

(b)

subvenții în urma unei cereri de oferte sau contracte în urma procedurilor de achiziții publice, acordate altor organisme menționate la articolul 15 alineatul (2) litera (b):

(c)

subvenții în urma unei cereri de oferte acordate organizațiilor europene ale părților interesate care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa III la prezentul regulament pentru desfășurarea activităților menționate la articolul 16.

(a)

subvenții pentru acțiuni;

(b)

subvenții de funcționare pentru organizațiile de standardizare europene și organizațiile europene ale părților interesate care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa III la prezentul regulament, în conformitate cu dispozițiile stabilite în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002. În cazul reînnoirii, subvențiile de funcționare nu sunt diminuate în mod automat.

(a)

standardele europene sau documentele de standardizare europeană solicitate de Comisie în conformitate cu articolul 10 se adoptă sau se revizuiesc în cursul unei perioade care nu depășește perioada specificată în solicitarea menționată la articolul respectiv;

(b)

IMM-urile, organizațiile pentru protecția consumatorilor și părțile interesate din domeniul protecției mediului și din cadrul societății sunt reprezentate în mod corespunzător și pot participa în cadrul activităților de standardizare europeană, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (1).

(a)

actualizării listei organizațiilor de standardizare europene stabilite în anexa I pentru a ține cont de modificarea denumirii sau a structurii acestora;

(b)

adaptării criteriilor pentru organizațiile europene ale părților interesate care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa III la prezentul regulament, la evoluțiile ulterioare în ceea ce privește natura non-profit și reprezentativitatea acestora. Aceste adaptări nu pot avea drept efect crearea unor criterii noi sau abandonarea unor criterii existente sau a unei categorii de organizații.

(a)

aplicarea articolelor 4, 5, 10, 15 și 17;

(b)

reprezentarea IMM-urilor, a organizațiilor de protecție a consumatorilor și a părților interesate din domeniul protecției mediului și din cadrul societății în cadrul organismelor de standardizare naționale;

(c)

reprezentarea IMM-urilor pe baza rapoartelor anuale menționate la articolul 6 alineatul (3);

(d)

utilizarea TIC în cadrul sistemului de standardizare.

(e)

cooperarea dintre organismele de standardizare naționale și organizațiile de standardizare europene.

(a)

articolul 6 alineatul (1) din Directiva 89/686/CEE;

(b)

articolul 5 din Directiva 93/15/CEE;

(c)

articolul 6 alineatul (1) din Directiva 94/9/CE;

(d)

articolul 6 alineatul (1) din Directiva 94/25/CE;

(e)

articolul 6 alineatul (1) din Directiva 95/16/CE;

(f)

articolul 6 din Directiva 97/23/CE;

(g)

articolul 14 din Directiva 2004/22/CE;

(h)

articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2007/23/CE;

(i)

articolul 7 din Directiva 2009/23/CE;

(j)

articolul 6 din Directiva 2009/105/CE.

(a)

la articolul 1, alineatele (6)-(10) se elimină;

(b)

articolele 2, 3 și 4 se elimină;

(c)

la articolul 6 alineatul (1), cuvintele „cu reprezentanții instituțiilor de standardizare prevăzute de anexele I și II” se elimină;

(d)

la articolul 6 alineatul (3), prima liniuță se elimină;

(e)

la articolul 6 alineatul (4) literele (a), (b) și (e) se elimină;

(f)

articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), toate cererile adresate instituțiilor de standardizare de a elabora specificații tehnice sau un standard referitor la produse specifice, în scopul introducerii unei reglementări tehnice referitoare la acele produse, cum ar fi proiecte de reglementări tehnice, și precizează motivele pentru elaborarea reglementărilor tehnice în cauză.”;

(g)

în articolul 11, a doua teză se înlocuiește cu următoarea teză:

„Comisia publică statisticile anuale privind notificările primite în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”;

(h)

anexele I și II se elimină.

14.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/34

(1)

În conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 („UNCLOS”) și cu Acordul Organizației Națiunilor Unite de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori din 4 august 1995 („UNFSA”), gestionarea anumitor populații transzonale și stocuri comune de pești mari migratori necesită cooperarea tuturor țărilor în ale căror ape apar stocurile respective (statele de coastă) și a țărilor ale căror flote exploatează stocurile respective (statele care pescuiesc). Această cooperare poate fi stabilită în cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) sau, în cazul în care ORGP nu au nicio competență privind stocul în cauză, prin intermediul unor înțelegeri ad-hoc între țările care au un interes cu privire la sectorul pescuitului.

(2)

În cazul în care o țară terță care are un interes cu privire la activitățile de pescuit care implică un stoc de interes comun pentru țara respectivă și pentru Uniune permite, fără să țină seama în mod corespunzător de practicile de pescuit existente sau de drepturile, obligațiile și interesele altor țări și ale Uniunii, activități de pescuit care pun în pericol durabilitatea stocului respectiv și nu cooperează cu alte țări și cu Uniunea în gestionarea acestuia, ar trebui adoptate măsuri speciale pentru a încuraja țara respectivă să contribuie la conservarea stocului respectiv.

(3)

Stocurile de pește ar trebui considerate a fi în stare nedurabilă atunci când nu sunt menținute constant la sau peste nivelurile care permit obținerea unei producții maxime durabile sau, dacă aceste niveluri nu pot fi estimate, atunci când stocurile nu sunt menținute constant în limitele de securitate biologică.

(4)

Este necesar să se definească condițiile în care o țară poate fi considerată drept o țară care permite pescuitul nedurabil și poate fi supusă măsurilor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv procesul de acordare, pentru țările în cauză, a dreptului de a fi audiate și a oportunității de a adopta acțiuni corective.

(5)

În plus, este necesar să se definească tipul de măsuri care pot fi luate cu privire la țările care permit pescuitul nedurabil și să se stabilească condițiile generale pentru adoptarea unor astfel de măsuri, astfel încât acestea să se bazeze pe criterii obiective și să fie echitabile, eficiente din punctul de vedere al costurilor și compatibile cu dreptul internațional, în special cu Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului.

(6)

Aceste măsuri ar trebui să urmărească eliminarea stimulentelor pentru țările care permit pescuitul nedurabil din stocul de interes comun. Acest lucru se poate obține, între altele, prin restricționarea importului de produse din pește capturat de navele care pescuiesc dintr-un stoc de interes comun aflat sub controlul țării care permite pescuitul nedurabil, prin limitarea accesului la porturi al acestor nave sau prin evitarea utilizării navelor sau echipamentelor de pescuit ale Uniunii pentru pescuitul din stocul de interes comun aflat sub controlul țării care permite pescuitul nedurabil.

(7)

Pentru a garanta eficiența și coerența acțiunii Uniunii în vederea conservării stocurilor de pește, este important ca măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (3) să fie luate în considerare.

(8)

Pentru a garanta că măsurile adoptate împotriva unei țări în temeiul prezentului regulament respectă mediul și sunt eficiente, proporționale și compatibile cu normele internaționale, este necesar ca adoptarea unor astfel de măsuri să fie precedată de o evaluare a efectelor de mediu, comerciale, economice și sociale preconizate ale acestora.

(9)

Dacă măsurile adoptate împotriva unei țări în temeiul prezentului regulament sunt ineficiente, iar țara respectivă continuă să fie considerată o țară care permite pescuitul nedurabil, se pot adopta măsuri suplimentare în conformitate cu prezentul regulament.

(10)

Ar trebui ca măsurile adoptate împotriva unei țări în temeiul prezentului regulament să nu se mai aplice în cazul în care țara care permite pescuitul nedurabil a adoptat măsurile necesare pentru contribuția sa la conservarea stocului de interes comun.

(11)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a identifica țările care permit pescuitul nedurabil, pentru a adopta măsuri cu privire la aceste țări terțe și pentru a decide dacă măsurile adoptate ar trebui să nu se mai aplice. Ar trebui ca aceste competențe să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (4).

(12)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată atunci când există motive de maximă urgență care impun acest lucru, în cazuri justificate în mod corespunzător, referitoare la încetarea aplicării măsurilor adoptate în temeiul prezentului regulament,

(a)

„stoc de interes comun” înseamnă un stoc de pește care, datorită distribuției geografice, este accesibil atât Uniunii, cât și țărilor terțe și a cărui gestionare necesită cooperarea între astfel de țări și Uniune, în contexte bilaterale sau multilaterale;

(b)

„specii asociate” înseamnă orice pești care aparțin aceluiași ecosistem cu stocul de interes comun și care sunt prădători ai acestuia, constituie hrană pentru acesta, intră în competiție cu acesta pentru hrană și spațiu vital sau apar simultan în aceeași zonă de pescuit și sunt exploatați sau capturați accidental în aceeași zonă sau aceleași zone de pescuit;

(c)

„organizație regională de gestionare a pescuitului” sau „ORGP” înseamnă o organizație subregională, regională sau un organism similar competent în temeiul dreptului internațional, care instituie măsuri de conservare și gestionare a resurselor marine vii aflate în responsabilitatea sa, în virtutea convenției sau a acordului prin care a fost instituit(ă);

(d)

„import” înseamnă introducerea peștelui sau a produselor pescărești pe teritoriul Uniunii, inclusiv în scopul transbordării în porturile de pe teritoriul acesteia;

(e)

„transbordare” înseamnă descărcarea în totalitate sau parțială a cantității de pește sau de produse pescărești aflate la bordul unei nave de pescuit pe o altă navă de pescuit;

(f)

„stare nedurabilă” înseamnă situația în care stocul nu este menținut constant la sau peste nivelurile care permit obținerea unei producții maxime durabile sau, dacă aceste niveluri nu pot fi estimate, atunci când stocul nu este menținut constant în limitele de securitate biologică; nivelurile stocului care determină dacă starea stocului este nedurabilă sunt determinate pe baza celei mai bune consultanțe științifice disponibile;

(g)

„limite de securitate biologică” înseamnă limitele referitoare la dimensiunile unui stoc între care acesta are mari șanse de refacere în condițiile pescuitului său intensiv;

(h)

„țară” înseamnă o țară terță, inclusiv teritoriile cu statut de autoguvernare și care au competențe în domeniul conservării și gestionării resurselor marine vii.

(a)

nu cooperează în ceea ce privește gestionarea unui stoc de interes comun în deplină conformitate cu dispozițiile UNCLOS și UNFSA sau cu oricare alt acord internațional sau normă de drept internațional; și

(b)

fie:

(a)

de identificare a respectivei țări drept țara care permite pescuitul nedurabil;

(b)

de identificare, în cazul în care este necesar, a navelor specifice sau a flotelor țării respective căreia i se aplică anumite măsuri;

(c)

de impunere a unor limitări cantitative la importul de pește provenit din stocul de interes comun care a fost capturat sub controlul țării respective și la importul de produse pescărești obținute din sau care conțin astfel de pește;

(d)

de impunere a unor restricții cantitative la importurile de pește din orice specie asociată și de produse pescărești obținute din sau care conțin astfel de pește, atunci când acesta este capturat în cadrul unor activități de pescuit care vizează stocul de interes comun sub controlul țării respective; la adoptarea măsurii, Comisia, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din prezentul regulament, aplicând principiul proporționalității, determină speciile și capturile aferente care ar trebui să se încadreze în domeniul de aplicare al măsurii;

(e)

de impunere a unor restricții asupra utilizării porturilor Uniunii de către navele care arborează pavilionul țării respective și care pescuiesc din stocul de interes comun și/sau din specii asociate și de către navele care transportă pește și produse pescărești provenite din stocul de interes comun și/sau din specii asociate care au fost capturate fie de către navele care arborează pavilionul țării respective, fie de către navele autorizate de aceasta și care arborează un alt pavilion; aceste restricții nu se aplică în cazuri de forță majoră sau de avarie în sensul articolului 18 din UNCLOS pentru servicii strict necesare în vederea remedierii acestor situații;

(f)

de interzicere a achiziționării de către operatorii economici din Uniune a unei nave de pescuit care arborează pavilionul țării respective;

(g)

de interzicere a schimbării pavilionului navelor de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru cu cel al țării respective;

(h)

de interzicere ca statele membre să autorizeze încheierea de contracte de navlosire atunci când operatori economici ai Uniunii navlosesc navele lor către operatori economici ai țării respective;

(i)

de interzicere a exportului către țara respectivă de nave de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru sau de echipamente de pescuit și de materiale necesare pentru pescuitul stocului de interes comun;

(j)

de interzicere a încheierii de acorduri comerciale private între operatori economici ai Uniunii și ai țării respective pentru ca o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru să utilizeze posibilități de pescuit ale acelei țări;

(k)

de interzicere a operațiunilor comune de pescuit care implică nave de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru și nave de pescuit care arborează pavilionul țării respective.

(a)

se referă la conservarea stocului de interes comun;

(b)

se aplică împreună cu restricții privind pescuitul de către navele Uniunii, sau privind producția sau consumul în Uniune, de pește și produse pescărești obținute din sau care conțin pește din speciile pentru care au fost adoptate măsuri;

(c)

sunt proporționale cu obiectivele urmărite și compatibile cu obligațiile impuse de acordurile internaționale la care Uniunea este parte și cu orice alte norme relevante ale dreptului internațional.

(a)

au fost fie adoptate autonom, fie convenite în contextul unor consultări cu Uniunea și, dacă este cazul, cu alte țări în cauză; și

(b)

nu subminează efectul măsurilor luate de Uniune, fie în mod autonom, fie în colaborare cu alte țări, în scopul conservării stocurilor de pește respective.

14.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/38

(1)

Pentru a asigura transparența privind supravegherea medicamentelor autorizate, lista de medicamente care fac obiectul unei supravegheri suplimentare introduse prin Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (3) ar trebui să includă în mod sistematic medicamentele supuse anumitor condiții de siguranță ulterioare autorizării.

(2)

În plus, acțiunea voluntară a titularului autorizației de introducere pe piață nu ar trebui să conducă la o situație în care preocupările privind riscurile sau beneficiile unui medicament autorizat în Uniune nu sunt abordate în mod adecvat în toate statele membre. Prin urmare, titularul autorizației de introducere pe piață ar trebui să fie obligat să informeze Agenția Europeană pentru Medicamente despre motivele care justifică retragerea sau întreruperea introducerii pe piață a unui medicament, solicitarea de revocare a unei autorizații de introducere pe piață sau nereînnoirea unei autorizații de introducere pe piață.

(3)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea de norme specifice privind farmacovigilența și îmbunătățirea siguranței medicamentelor de uz uman autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și în consecință poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 726/2004 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 13 alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Titularul autorizației de introducere pe piață notifică Agenția dacă produsul încetează să mai fie introdus pe piața unui stat membru, în mod temporar sau permanent. Această notificare se face, mai puțin în situații excepționale, cu cel puțin două luni înaintea întreruperii introducerii pe piață a produsului. Titularul autorizației de introducere pe piață informează Agenția cu privire la motivele unei astfel de măsuri în conformitate cu articolul 14b.”

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 14b

(1)   Titularul autorizației de introducere pe piață notifică de îndată Agenției orice acțiune pe care titularul o ia pentru a suspenda introducerea pe piață a unui medicament, pentru a retrage un medicament de pe piață, pentru a solicita retragerea unei autorizații de introducere pe piață sau pentru a nu solicita reînnoirea unei autorizații de introducere pe piață, împreună cu motivele acestei acțiuni. Titularul autorizației de introducere pe piață declară, în special, dacă o astfel de acțiune se întemeiază pe unul dintre motivele prevăzute la articolul 116 sau la articolul 117 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE.

(2)   Titularul autorizației de introducere pe piață recurge la notificarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol și în cazul în care acțiunea are loc într-o țară terță și se întemeiază pe oricare dintre motivele prevăzute la articolul 116 sau la articolul 117 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE.

(3)   În cazurile prevăzute la alineatele (1) și (2), Agenția transmite de îndată aceste informații autorităților competente din statele membre.”

3.

La articolul 20, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   În cazul în care procedura este inițiată ca urmare a evaluării datelor de farmacovigilență, Comitetul pentru medicamente de uz uman adoptă avizul Agenției în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, pe baza recomandării din partea Comitetului pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilență, și se aplică articolul 107j alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE.”

4.

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

(1)   Agenția, în colaborare cu statele membre, stabilește, gestionează și pune la dispoziția publicului o listă de medicamente care sunt supuse unei monitorizări suplimentare.

Lista respectivă cuprinde numele și substanțele active ale:

(1a)   La solicitarea Comisiei, în urma consultării Comitetului pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilență, medicamentele care sunt autorizate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 9 alineatul (4) literele (c), (ca) sau (cc), la articolul 10a alineatul (1) primul paragraf litera (b) sau la articolul 21 alineatul (2), pot fi, de asemenea, incluse în lista menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

La solicitarea unei autorități competente naționale, în urma consultării Comitetului pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilență, medicamentele care sunt autorizate în temeiul Directivei 2001/83/CE, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 21a primul paragraf literele (a), (d), (e) sau (f), la articolul 22a alineatul (1) primul paragraf litera (b) sau la articolul 104a alineatul (2) din directiva respectivă, pot fi, de asemenea, incluse în lista menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(2)   Lista menționată la alineatul (1) include un link la informațiile referitoare la medicamente și la rezumatul planului de gestionare a riscurilor.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol, Agenția elimină din listă un medicament după cinci ani de la data de referință pentru Uniune menționată la articolul 107c alineatul (5) din Directiva 2001/83/CE.

În cazurile menționate la alineatul (1) literele (c) și (d) și la alineatul (1a) de la prezentul articol, Agenția elimină din listă un medicament odată ce condițiile au fost îndeplinite.

(4)   Pentru medicamentele incluse în lista menționată la alineatul (1), rezumatul caracteristicilor produsului și prospectul ce însoțește ambalajul cuprind mențiunea «Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare». Această mențiune este precedată de un simbol negru selectat de Comisie până la 2 iulie 2013, la recomandarea Comitetului pentru evaluarea riscurilor în materie de farmacovigilență, și este urmată de o notă explicativă standard corespunzătoare.

(4a)   Până la 5 iunie 2018 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind utilizarea listei menționate la alineatul (1), bazat pe experiențele și datele comunicate de statele membre și de Agenție.

Pe baza raportului respectiv și după consultarea statelor membre și a altor părți interesate, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere în vederea adaptării dispozițiilor privind lista menționată la alineatul (1).”

5.

Articolul 57 se modifică după cum urmează:

14.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/41

(1)

Articolul 103o din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (4) prevede posibilitatea ca statele membre să acorde viticultorilor ajutoare decuplate în cadrul sistemului de plăți unice. Mai multe state membre au recurs la această măsură de sprijin specific.

(2)

Totuși, faptul că statele membre pot modifica transferurile din programele de sprijin către sistemul de plăți unice o dată pe an, precum și că programele de sprijin respective durează cinci ani, în timp ce drepturile de plată care determină efectuarea de plăți directe se acordă pentru o perioadă nedeterminată, au generat sarcini administrative și bugetare.

(3)

Pentru a simplifica gestionarea acestei măsuri de sprijin specific și pentru a asigura consecvența sa cu obiectivele normelor privind sistemele de ajutor direct pentru agricultori, este necesar ca aceasta să fie convertită în posibilitatea pentru statele membre de a reduce definitiv fondurile alocate programelor de sprijin al sectorului vitivinicol, crescând astfel pragurile naționale pentru plățile directe.

(4)

Este necesar să se permită statelor membre să continue să pună în aplicare sprijinul prevăzut la articolul 103o din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pentru 2014.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 103n se introduce următorul alineat:

„(1a)   Până la 1 august 2013, statele membre pot decide să reducă, începând cu 2015, cuantumurile disponibile pentru programele de sprijin menționate în anexa Xb, cu scopul de a crește pragurile naționale pentru plățile directe prevăzute la articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Cuantumul rezultat în urma reducerii menționate la primul paragraf rămâne definitiv în cadrul pragurilor naționale pentru plățile directe prevăzute la articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și nu mai este disponibil pentru măsurile enumerate la articolele 103p-103y.”

2.

Articolul 103o se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 103o

Sistemul de plăți unice și sprijinul pentru viticultori

(1)   Statele membre pot decide, până la 1 decembrie 2012, să acorde sprijin viticultorilor pentru 2014 prin alocarea drepturilor de plată în sensul titlului III capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

În cazul în care cuantumul sprijinului menționat la primul paragraf este mai mare decât cuantumul sprijinului care a fost prevăzut pentru 2013, statul membru în cauză utilizează diferența pentru a acorda drepturi de plată, în sensul titlul III capitolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, viticultorilor în conformitate cu punctul C din anexa IX la regulamentul respectiv.

(2)   Statele membre care intenționează să acorde sprijinul menționat la alineatul (1) dispun cu privire la un astfel de sprijin în programele lor de sprijin în conformitate cu articolul 103k alineatul (3).

(3)   Sprijinul pentru 2014 menționat la alineatul (1):

14.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 316/43

(1)

Relația dintre Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) și Republica Islamică Pakistan (denumită în continuare „Pakistan”) se bazează pe Acordul de cooperare care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2004 (2). Unul dintre obiectivele sale principale este de a asigura condițiile pentru și de a promova creșterea și dezvoltarea comerțului dintre părțile la acordul de cooperare. Respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, și a principiilor democratice constituie, de asemenea, un element esențial al acestui acord.

(2)

În iulie și august 2010, în urma ploilor musonice abundente, inundații devastatoare au afectat regiuni extinse din Pakistan, și anume regiunile Balochistan, Khyber Pakhtunkhwa, Punjab, Sindh și Gilgit-Baltistan. Conform surselor Organizației Națiunilor Unite, inundațiile au afectat aproximativ 20 milioane de oameni și 20 % din teritoriul Pakistanului, echivalent cu cel puțin 160 000 de kilometri pătrați, ceea ce a avut drept rezultat faptul că aproape 12 milioane de oameni au nevoie de ajutor umanitar urgent.

(3)

Bineînțeles, ajutorul umanitar este instrumentul principal în situații de acest tip, iar Uniunea s-a situat în prima linie în acest domeniu, de când s-a declanșat situația de urgență, oferind peste 423 milioane EUR ca ajutor de urgență pentru Pakistan.

(4)

Va fi importantă utilizarea tuturor mijloacelor disponibile pentru a sprijini redresarea Pakistanului din această situație de urgență, inclusiv a măsurilor comerciale excepționale propuse în vederea stimulării exporturilor pakistaneze pentru a contribui la dezvoltarea sa economică viitoare, garantând, în același timp, menținerea consecvenței și a coerenței la toate nivelurile în vederea elaborării unei strategii sustenabile pe termen lung.

(5)

Gravitatea acestui dezastru natural impune o reacție imediată și consistentă, care să țină seama de importanța geostrategică a parteneriatului Pakistanului cu Uniunea, în special de rolul-cheie al acestei țări în lupta împotriva terorismului și de contribuția sa la dezvoltarea, securitatea și stabilitatea generală a regiunii.

(6)

Ar trebui ca efectele preferințelor comerciale autonome să poată fi măsurate prin indicatori concreți cum ar fi locurile de muncă create, eradicarea sărăciei și dezvoltarea sustenabilă în rândul lucrătorilor și al populației sărace din Pakistan.

(7)

Consiliul European, într-o declarație referitoare la Pakistan atașată Concluziilor sale din 16 septembrie 2010, a hotărât să îi împuternicească pe miniștri să ajungă urgent la un acord asupra unui pachet cuprinzător de măsuri pe termen scurt, mediu și lung care vor contribui la susținerea redresării și dezvoltării viitoare a Pakistanului și care cuprind, între altele, măsuri comerciale ambițioase esențiale pentru redresarea și creșterea economică.

(8)

Consiliul European a subliniat, în special, angajamentul ferm pe care și l-a asumat de a acorda, numai Pakistanului, acces extins la piața Uniunii, prin intermediul reducerii imediate și limitate în timp a taxelor asupra principalelor importuri din Pakistan. În lumina acestei declarații, Comisia a propus un pachet în care a identificat 75 de linii tarifare specifice sectoarelor principale de export din Pakistan concentrate în zonele cel mai grav afectate de inundații, afirmând că o creștere anuală a valorii exporturilor pakistaneze către Uniune de 100 de milioane EUR sau mai mult ar aduce un ajutor real, substanțial și important pentru regiunile respective.

(9)

Schimburile comerciale ale Pakistanului cu Uniunea sunt compuse în principal din textile și articole de îmbrăcăminte care, în 2009, au reprezentat 73,7% din exporturile pakistaneze în UE. Pakistanul exportă, de asemenea, etanol și articole de pielărie, care, pe lângă textile și articolele de îmbrăcăminte, sunt produse industriale sensibile în anumite state membre, unde locurile de muncă din sectoarele respective au fost deja grav afectate de recesiunea globală. Respectivele sectoare se zbat să se adapteze la un nou mediu comercial mondial.

(10)

Sectorul textilelor are o importanță primordială pentru economia pakistaneză, dat fiind că reprezintă 8,5 % din produsul intern brut, iar 38 % din forța de muncă lucrează în acest sector, jumătate din care este reprezentat de femei.

(11)

Având în vedere greutățile prin care a trecut populația pakistaneză în urma inundațiilor devastatoare, se cuvine, prin urmare, să se extindă preferințele comerciale autonome excepționale la Pakistan, prin suspendarea, pentru o perioadă de timp limitată, a tuturor tarifelor pentru anumite produse pe care Pakistanul este interesat să le exporte. Acordarea acestor preferințe comerciale ar trebui să aibă doar efecte adverse limitate pentru piața internă a Uniunii și nu ar trebui să afecteze în mod negativ membrii cel mai puțin dezvoltați ai Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

(12)

Măsurile respective sunt propuse ca parte a unui pachet excepțional, ca reacție la situația specifică din Pakistan. Ele nu ar trebui, în niciun caz, să constituie un precedent în politica comercială a Uniunii față de alte țări.

(13)

Preferințele comerciale autonome se vor prezenta fie sub forma unei scutiri de la taxele vamale asupra importurilor în Uniune, fie sub forma unor contingente tarifare.

(14)

Dreptul de a beneficia de preferințele comerciale autonome excepționale este condiționat de respectarea de către Pakistan a regulilor relevante privind originea produselor și procedurile aferente, precum și de implicarea în cooperarea administrativă eficientă cu Uniunea în scopul prevenirii oricărui risc de fraudă. Încălcările serioase și sistematice ale condițiilor de acordare a regimurilor preferențiale, frauda sau lipsa cooperării administrative pentru verificarea originii mărfurilor ar trebui să constituie motive pentru suspendarea temporară a preferințelor.

(15)

În sensul definirii conceptului de produse originare, certificării originii și procedurilor de cooperare administrativă, ar trebui să se aplice partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1 și secțiunea 1A din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (3), cu excepția articolelor 68-71, 90-97i și 97j alineatul (2) din aceste secțiuni. Cu toate acestea, în ceea ce privește cumulul referitor la origine, ar trebui să se permită, în aceste scopuri, numai utilizarea materialelor originare din Uniune. Cumulul regional și alte tipuri de cumuluri, cu excepția celui cu materiale originare din Uniune, nu ar trebui să se aplice în legătură cu determinarea caracterului de produs originar pentru produsele care fac obiectul preferințelor comerciale autonome stabilite în temeiul prezentului regulament, în scopul de a garanta că, în Pakistan, are loc o transformare suficientă.

(16)

Extinderea preferințelor comerciale autonome la Pakistan necesită o derogare de la obligațiile Uniunii, în conformitate cu articolele I și XIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT), în temeiul articolului IX din Acordul de instituire a OMC. Consiliul General al OMC a acordat o astfel de derogare la 14 februarie 2012.

(17)

În scopul de a garanta un impact imediat și durabil asupra redresării economice a Pakistanului în urma inundațiilor și în conformitate cu derogarea acordată de OMC, se recomandă să se limiteze durata preferințelor comerciale autonome până la 31 decembrie 2013.

(18)

Pentru a reacționa cu rapiditate și pentru a asigura integritatea și buna funcționare a preferințelor comerciale autonome pentru Pakistan și în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește suspendarea temporară datorată nerespectării procedurilor și obligațiilor vamale, încălcărilor grave și sistematice ale principiilor fundamentale ale drepturilor omului, democrației și statului de drept de către Pakistan sau datorată nerespectării de către Pakistan a condiției de a se abține, începând cu 1 iulie 2012, de la introducerea unor noi drepturi sau taxe vamale cu efect echivalent, sau majorarea celor existente, sau a oricăror restricții ori interdicții asupra exportului sau vânzării pentru export a oricăror materiale utilizate la producerea produselor care fac obiectul prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de a adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când acest lucru este impus din motive de extremă urgență. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (4).

(19)

Pentru a face adaptările tehnice necesare ale listei de bunuri care fac obiectul preferințelor comerciale autonome și pentru a elimina produse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, în cazul în care volumul importurilor vizate de acesta depășește un anumit nivel, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor I și II, pentru a reflecta schimbările din Nomenclatura combinată și pentru a elimina produse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Este deosebit de important ca, în etapa pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu.

(20)

Pentru a aborda, fără întârziere, creșterea semnificativă a importurilor de produse scutite de taxe vamale la importul în Uniune și care poate avea un impact negativ asupra producătorilor din Uniune, Comisia ar trebui să adopte acte delegate prin care să se elimine produse din domeniul de aplicare al prezentului regulament în conformitate cu procedura de urgență.

(21)

La cel mult doi ani de la expirarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la efectele acestor preferințe comerciale autonome. Raportul respectiv ar trebui să includă o analiză detaliată a efectelor acestor preferințe asupra economiei Pakistanului și impactul lor asupra comerțului și a veniturilor Uniunii provenite din tarife, precum și asupra economiei și locurilor de muncă din Uniune. În cadrul raportului, Comisia ar trebui să ia în considerare, în special, efectele preferințelor comerciale autonome în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, eradicarea sărăciei și dezvoltarea sustenabilă a lucrătorilor și persoanelor sărace din Pakistan,

(a)

respectării regulilor privind originea produselor și a procedurilor aferente în conformitate cu partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1 și secțiunea 1A subsecțiunile 1 și 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, cu excepția articolelor 68-71, 90-97i și articolului 97j alineatul (2) din aceste secțiuni. Cu toate acestea, în ceea ce privește cumulul referitor la origine în scopul determinării caracterului de produs originar pentru produsele care fac obiectul regimurilor introduse la articolul 1 din prezentul regulament, se permite numai cumulul cu materiale originare din Uniune. Nu se permit cumulul regional și alte tipuri de cumuluri, cu excepția celui cu materiale originare din Uniune;

(b)

respectării metodelor de cooperare administrativă în conformitate cu partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 1 subsecțiunea 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;

(c)

condiției ca Pakistanul să nu comită încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului, precum și ale drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, principiilor fundamentale ale democrației și statului de drept;

(d)

angajamentului Pakistanului, cu efect de la 1 iulie 2012, de a nu introduce noi drepturi sau taxe vamale sau majora pe cele existente, cu efect echivalent, sau orice alte restricții ori interdicții impuse la exportul sau la vânzarea pentru export a oricăror materiale utilizate îndeosebi la producerea oricăruia dintre produsele care fac obiectul acestor regimuri preferențiale și destinate teritoriului Uniunii.

(a)

să fi informat comitetul menționat la articolul 8 alineatul (1);

(b)

să fi invitat statele membre să ia măsurile de precauție necesare pentru a asigura apărarea intereselor financiare ale Uniunii sau respectarea articolului 2 de către Pakistan;

(c)

să fi publicat un anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene declarând că există o îndoială rezonabilă privind aplicarea regimurilor preferențiale sau respectarea articolului 2 de către Pakistan, capabilă să pună în discuție dreptul său de a continua să beneficieze de avantajele acordate prin prezentul regulament;

(d)

să fi informat Pakistanul cu privire la orice decizie luată în conformitate cu prezentul alineat, înainte de intrarea în vigoare a acesteia.